Memoriile unui…

  I’m fucked

Ma chinuiam la o perspectiva vara trecuta, la pregatire, cand mi-a zis unu’ “Bah, sa-mi bag pula, a murit Nemescu”. Asa, si? Cine e asta? “cum mah boule, e ala care a regizat “Poveste la scara C”.Sa nu-mi spui ca nu l-ai vazut…” . Aaaah….ba da. Mi-a placut filmul. Imi pare rau…Si cum a murit? [...]

Am vazut apoi “Marilena de la P7″, un scurt metraj care, pe mine unul, m-a impresionat profund. Parerea mea de rau…s-a accentuat dar…asta e “viata”, oamenii mai si mor, mi-am zis dupa. “Mihai si Cristina”, celalalt scurt metraj scris si regizat de Nemescu a fost doar “ok”, din punctul meu de vedere. “Poveste la scara c” e mai bun…iar “marilena de la p7″ e mai bun decat “poveste la scara C”. Nemescu devenea din ce in ce mai promitator cu fiecare film regizat( 1. La bloc oamenii mor dupa muzica 2000, 2. Mihai si Cristina 2001 (avea doar 22 de ani), Poveste la scara C 2003, Marilena de la p7 2006). Totusi, toate scurt metrajele lui nu anuntau genialul “California Dreamin’”. “Genial” poate suna prea mult…pt unii, dar nu gasesc alt cuvant care sa poata descrie….cat de mult mi-a placut acest prim si din pacate ultim lung metraj al regizorului. Dupa ce-am vazut “Filantropica” acum cativa ani(buni), am crezut ca nu o sa mai apuc sa vad un alt film romanesc mai bun…si totusi filmul lui Nemescu, desi neterminat, reuseste sa fie…poate cel mai bun film romanesc de la “Mihai Viteazul” incoace…

Un prim lung metraj, cu Armand Assante in rolul principal (dandu-i replica unui Vasilescu…in cea mai buna forma a lui) si cu un “Un Certain Regard Award” la Cannes. Ma intreb acum…cat de bun ar fi fost urmatorul lui film in conditiile astea? Din pacate…(iar) ma indoiesc …ca am sa aflu vreodata.

Nu o sa vorbesc de continutul filmului…Ar fi prea multe de spus…ori eu maine am o restanta de dat…la care inca nu m-am pregatit. Umilul meu sfat…pt cei care-si pierd timpul (total neconstructiv) citindu-mi blogul, e urmatorul: duceti-va si vedeti filmul. Merita!

pa bah!