Memoriile unui…

    Si i-am intrat in cap.Nici eu, si el cu atat mai putin, nu ne-am fi asteptat. Aratam ca pula dupa ce i-am spart cutia craniana…Pe bune…Un prieten de-al meu,cu care ma cunoscusem cu cateva zile in urma in buzunarul unui pantalon (nebun pusti), i-a intrat in inima cu doua secunde dupa mine. I-a facut-o praf. “stii…imi pare rau” i-am spus tipului cu creierul facut zob…”dar nu e vina mea…Intelegi?” Stiu, mi-a zis,e de cacat toata faza, a continuat. “ce facem acum? Uite…daca tot sunt aici, zi-mi povestea vietii tale care tocmai s-a sfarsit…Asa, de dragul conversatiei…”. Nu a vrut…Mi-a vorbit in schimb de anumite regrete pe care le avea. Se plangea ca nu a apucat sa faca aia, ca nu futut-o pe aia sau ca nu vizitat Parisul. Si mai ales, de ce nu i-a spus ca o iubea? Am incercat sa-l linistesc in masura in care o bucata de metal ar reusi in situatia de fata…Era tanar…nu stiu daca implinise 20 de ani iar amintirile peste care am dat ma cam plictiseau. Erau frustrari adolescentine pe care sincer,nu am dat mai mult de 2 bani. Totusi…pacat de el. Am adormit in ceafa lui…(dar nu foarte bine. Vreau sa spun….ii facusem astuia o gaura cat dulapu’ de mare. Ma cam tragea curentu’). A doua zi isi mai revenise in fire si a fost mai deschis. E atat de simpatic si…de prost cand imi vorbeste de marea lui iubire…O cunoscuse cu o luna inainte….M-am culcat iar. A 3-a zi m-am trezit intr-un borcan alaturi de prietenul meu.”ce mai faci coaie? Pe unde umbli?”. Am fost in inima lui, mi-a raspuns.”Si?” Nu stiu ce sa-ti spun…prost organ…Ma refer prost in sensul cretin si patetic al cuvantului.3 zile a tot trancanit intr-una de o proasta…i-am uitat si numele. M-a plictisit rau… “ce facem acum”? Pai…cam asta a fost totul,nu?

E frig si merg cu gluga pe cap. Am un mers destul de…”pe 3 carari”.Ajung pe la 9 dimineata acasa, dupa o noapte alba…Ma trantesc in pat si adorm cu tenisii in picioare.Ma trezesc pe la 15 si-l vad pe Atom la calculator…Iesim afara sa luam ceva de baut…(ma bucur cand observ ca sunt deja imbracat si incaltat) Eram destul de mahmur…poate din cauza asta, poate nu…dar vremea de afara mi-a atras atentia…Nu stiu cum as putea sa o descriu,cuvintele frumoase lipsindu-mi din vocabular…dar, dupa cativa pasi …mi-am zis:a venit!Gata, asta e! Totul era atat de …neasteptat de dragutz. Lumina soarelui,culoarea cerului, felul cum copacii isi lasau umbrele sa mature trotuarul, mirosul asfaltului, privirile incantate ale oamenilor care treceau pe langa noi, cainii batuti de soarta care se lungeau in iarba, fundul tipei din fata noastra etc…toate astea ma faceau sa-mi doresc ca distanta pana la magazin (pe care o injur de toti mortii de aproape fiecare data) sa fie mai lunga. Mult mai lunga…Ajungem in cele din urma la marul inflorit din apropierea magazinului..si atom se opreste sub el. Inspira…”Miroase a primavara pula!!!”.

Cobor din tren la Orbeni…fara bagaje. Nu le-am pierdut… ci pur si simplu nu am. De fapt, nici nu stiu ce pula mea caut aici. E atat de cald…Am gatul uscat si sunt si prea gros imbracat. Simt ca fierb in blugii astia iar tricoul si camasa cu care sunt imbracat sunt ude de transpiratie. O iau agale pe soseaua in panta…Peisajele imi par cunoscute…Pe stanga sunt case imprejmuite de cate un gard. Dupa garduri sunt meri ale caror crengi atarna la exterior. De unele mai groase stau atarnati tigani mici si goi…cu muci in nas/gura.Nu sunt copacii lor si merele nici macar nu sunt coapte. Pe partea dreapta e cam aceeasi poveste. Aahh gata! Stiu unde sunt….Sunt in Cucova! Dar ce mortii ma-si caut eu aici? O data la doua sau trei case se afla cate o banca in fata portii, cu femei batrane pe ele (cu o medie de patru). Inseamna ca e zi de sarbatoare.Le dau “buna ziua”.Nu-mi zic nimic…Si ca sa fie si mai ciudat, nici macar nu se uita la mine. De ce spun ca ar fi ciudat asta? Pai…nu stiu cati dintre voi ati avut tangente cu lumea satului…dar aici,barfa si curiozitatile de genul “cine e asta care trece acum?” primeaza ca hobby-uri. In fine…

Trec un pod…foarte fragil, si apoi urc un deal umbrit de copacii care ma calauzesc pana ajung in varf. Uuuf…am mers o gramada. Cobor dealul…Am ajuns in satul bunicilor mei. Magazinele din vale imi sunt cunoscute. Pe partea stanga,de dupa sant, e unul mic de unde tin minte ca am cumparat o pasta de mici acum multi ani.Ne-am dus in poiana (traseul fiind urmatorul: treci prin “ulita tiganilor” cu foarte multi cacati pe langa garduri. Asa…care miros ingrozitor,apoi, ai de traversat un parau a carui punte era la un moment dat un trunchi de copac.Daca ai tupeu,poti sa te folosesti de el sa ajungi pe partea cealalta. Daca esti bun la “saritura de pe loc” ai la dispozitie 3 bolovani depozitati la o oarecare distanta unul fata de celalalt. Daca esti o fetita proasta si lasha….treci direct prin apa. Apoi ai de urcat un deal intr-o panta destul de abrupta (mereu il urcam cu papucii uzi)…Il urci…si dai de padure. O iei la stanga si urci iar pe o carare…La un moment dat o sa dai de un damb cu pietris….Il urci si pe asta (vezi ca o sa fie destul de alunecos.Pietre mici si ascutite o sa-ti intre in genunchi…;) si apoi gata! ai ajuns….in poiana.) si i-am fript la gratar. Pasta era prea moale…si tin minte ca unii dintre ei s-au scurs printre gratii si s-au amestecat printre carbuni…I-am mancat asa…Pe partea dreapta e magazinul lui…Doina parca? In orice caz e mama pizdei aleia blonde…de care-mi placea mie cand eram mai mic. Imi placea…ca era blonda. Apoi nu mi-a mai placut. Apoi..m-a placut ea pe mine. Nesincronizare…Magazinul asta era mai singurul cu inghetata…(din aia…la cornet…dar nu din ala ascutit).Are o bucata de gard nevopsit (si surprinzator…inca “in picioare”) care ofera intimitate taranilor care se intorc obositi de la sapa…sa bea o bere rece la tarasa din fata magazinului. Si eu mi-am sprijinit bicleta de cateva ori de gardul ala. Berea era atat de rece…incat nu simteam nici un gust (poate nici nu avea…Ma rog).

Dupa gardul nevopsit urmeaza drumul (ala de trec carute…pe el) cu pietris. O iau la dreapta… De o parte si de cealalta…case. Merg cativa metri si pe stanga e barul lui Teierau. Aici am deprins prostul obicei de a ma juca de-a bagatul bilelor in gauri…Mai merg putin si pe partea dreapta e barul lui Coteneata. Si asta avea biliard…Avea masa si bile (chiar si pe aia alba…pana sa fie furata si inlocuita cu una rosie de snooker) dar nu si tac. Vreau sa zic…matura care statea sprijnita de unul dintre peretii localului…nu doar matura.DAR…(deci bine…avea biliard) mai avea ceva tipul asta burtos…si anume:”bauling”. Pista era in curtea lui (din ciment facuta). Popicele din lemn…si bila era de fapt o minge de fotbal sparta…umpluta cu nisip. Ingenius Coteneata asta. In fine…merg mai departe…Ajung pe un pod…Il numeam podul tiganilor…pe vremea cand astia imi furau turta dulce din ghiozdan cand ma intorceam de la gradinita…Imi era groaza pe atunci de locul asta…Acum imi este doar greatza…si cald. Dupa o suta de metri urmeaza al doilea pod… “podul lu’ mamaia”. As fi vrut sa cobor in vale pana la ea…dar am mers mai departe.

Ajung la o fantana foarte draga mie….din care am baut foarte multa apa…rece. E asezata la umbra….( de fapt, mai toate sunt pozitionate astfel) unui copac foarte stufos.Ma uit in oglinda apei…Imi amintesc…Trasaturile imi sunt tremurate…Par scurt si negru, asta e sigur…Gat subtire….Scot piedica de la roata…si las galeata de fier sa coboare lent…in jos.Galeata imi intra in fata…imaginea dispare.. Nu se afunda in apa….asa ca trebuie sa trag de lant in sus, apoi sa-l las jos…De multe ori mi-am taiat palmele altfel…Scot in cele din urma apa…si beau direct din galeata, cu toate ca o cana rosie cu buline albe…era asezata pe marginea fantanei…Cana asta e de atata timp aici…Ma mir ca nu luat-o nimeni. Ma asez pe bancuta formata din doua scanduri…sa ma odihnesc. Am mers 8 km pe jos…Am stat de atatea ori pe banca asta…cand eram copil si faceam pauze de bicicleta…De fiecare data singur. Si e un loc foarte frumos. In stanga sunt boscheti…si arata ca dracu. Dar de dupa boscheti trece un parau foarte dragutz. Stand jos pe banca nu ai cum sa-l vezi, dar susurul lui…e atat de linistitor.In dreapta e o casa foarte frumoasa…Stiam si a cui este inainte…Am uitat acum.Tin minte ca nu puteam sa ne ducem cu plugusorul acolo pt ca omul ala mereu lasa cainele slobod in seara de An Nou. As vrea sa vin odata sa stau cu cineva pe banca asta…Dar de fapt, acum e prea tarziu. Cred ca doar pana la o anumita varsta poti sa stai pe o banca …ca asta, langa niste boscheti si langa un parau. Nu de alta…dar acum de abia incap singur pe ea….Incerc sa ma imaginez cu diferite persoane in momentul asta…pe aceeasi banca…dar nu incap cu nici una. Hmm…poate totusi, doar cu una (si nu e aia care “trebuie”).

Trece un om pe langa mine….pe drum. Imi continui drumul si trec iar peste un pod….Asta e podul “lui Zelea” …un tigan burtos (bah….da “naspa rau” de burtos. Adica, de multe ori ma gaseam meditand asupra burtii lui. Imi puneam intrebari de genul “oare si-o mai vede?” , “cand se pisa, cum face?” sau ” oare o mai poate fute pe nevasta-sa?” etc) si oarecum bogat…Cel putin fata de ceilalti. Era muzicant si taia cate un porc pe luna. Avea multi copii si nepoti, dar jumate presupun ca-l manca el. Odata mi-a zis ” bah, iti bag bicicleta aia pe gat” doar pt ca-l dadusem cu capul de ciment pe Ghiocel(sau i-am dat o minge in nas si…i l-am spart parca. In fine..nu mai stiu),un nepot de-al lui….M-am suparat atunci pe el….si mi-am bagat si eu picioarele in burta lui…de tigan gras si urat(dar doar in gand.Si asta cand am ajuns acasa). Merg mai departe….trec pe langa “Sfat” (pe timpuri se tinea discoteca aici. Eram oricum, prea mic pe atunci si nu am fost niciodata. Poate doar odata…cred) si apoi pe langa…mortii ma-si,nu mai tin minte ….ah, ba da. O chema Ioana…Nu stiu cati ani mai are acum…De fapt, niciodata nu am stiut. In orice caz, era handicapata si mereu i-au lipsit cei doi dinti din fata. Avea probleme mari in exprimare (ca mine de ex…dar mult mai rau) si doar 2 femei din sat reuseau sa inteleaga ce vorbeste.Era batrana…(in jur de 50) si avea o minte de copil de 10 ani (sau unul istet de 8). Cand eram mic mic….ma alerga sa ma ude cu apa. Mie imi era frica intr-un fel de ea…pt ca niciodata nu intelegeam ce vrea sa-mi spuna prin tipetele alea (suna ca Rocky, la sfarsitul partii 1 - “Adrian…..Adrian….Adrian”). Dupa aia….am crescut mai mare…si ii era rusine sa mai vorbeasca cu mine. Eu aveam 14-15 …ea 50-si ceva…si cred ca ma placea…”Iubi..UL me..U….i…bitul mm….” imi spunea….si apoi pleca capul jenata….M-am oprit in fata portii ei…A ramas aceeasi : de fier si ruginita. Alba… Mai am putin….imi zic, si o iau din loc.

Dupa alte cateva zeci de metri, urmeaza casa lui nea Janica. Are caini rai inauntru…Nea Janica a murit foarte batran acum destul de mult timp. Nu aveam mai mult de 5 ani…cand ma privea de pe banca ( care era mult mai lucrata decat celelalte din sat) din fata portii lui, cand ma juleam la genunchi in timp ce alergam ca un nebun sa “nu ma prinda”…(uram sa fiu prins..si apoi sa alerg eu sa-i prind pe ceilalalti). Il tin minte pe banca aia…Se sprijinea in baston si cand statea jos. Era batran ….batran de tot. Avea o fata…Si ea era batrana…Faceam pauze de joaca pe banca lui….si cateodata vorbeam cu el.Nu pot sa-mi amintesc fatza lui…si nici macar vocea… A murit la 80-si ceva de ani. Pe partea cealalta a drumului, fata in fata cu gardul gri si cu bancile gri ale regretatului Janica Popa, se afla 2 banci albastre…si un gard albastru…Dupa gard, casa lui Dobrita. Asta era porecla lui. Nu stiu de ce lumea ii spunea asa. Nenea asta …Dobrita, a murit acum cativa ani. A fost barbat smecher la viata lui. Nepotul lui,de o varsta cu mine…e la fel de smecher. Am copilarit impreuna…El era de fapt, cu un an mai mare decat mine…Tin minte ca ma plictisea de moarte cu povestirile lui…In fine, din cate am auzit, acum e taximetrist in bacau(presupun ca plictiseste multi oameni). Frate-su mai mare, si el taximetrist, imi povestea cand eu aveam 12 sau 13 ani cum ii sug pula clientele cand nu au bani sa plateasca cursa. Macar asta avea ceva (interesant) de spus…(sau cel putin le inventa bine….In detaliile lui apareau expresii si cuvinte necunoscute de mine pe atunci). Revenind la nenea Dobrita, ca despre el e vorba de fapt (e casa si gardul omului…si eu ma apuc sa scriu despre nepoti…) ma enerva cumplit ..cand eram mic…Avea chelie…si mereu venea la mine cu aceeasi intrebare “mah, a cui esti tu mah bagabontule?/…a lui bunicu../esti a lu bunic-tu? esti a lu bunic-tu turcule… Ia da mana…sa dam noroc” si eu,prost,mereu ii dadeam mana. De fiecare data era acelasi scenariu…care se termina cu mine plangand…”Te doare? Zi turcule…./ Da…da….ii spuneam plangand / Ti-o strang tare…asa-i? He he….” Era destul de marunt….si de de tanar…cand se juca cu mana mea (asta a sunat ciudat) si ma facea sa-mi doresc sa-i infing un par in cap….Nu avea mai mult de 60 de ani. Tin minte episodul…cand, mai mare fiind (aveam in jur de 13 ani) i-am strans atat de tare mana incat a facut ” aaah…..gata…gata….Bagabontule!”. Cand ne facea pe toti sa plangem cu “norocul” lui cu tot….era destul de “plimbaret”. Tot timpul era prin sat…”la vale si la deal”. In ultimii 2 ani din viata, ajuns la o varsta respectabila….si bolnav…(nu stiu daca tin minte…corect, dar cred ca a avut ceva la plamani. Oricum, nu stiu cata importanta are asta..) statea mai mult pe banca albastra din fata portii….Inca mai incerca faza cu mana, dar nimeni nu mai plangea…Era albit de tot…si mainile ii tremurau pe toiag…Numai ochii ii ramasesera tineri…si glasul jucaus si smecher…”Turcule…mare te-ai facut…BAgabontule! Ia da mana incoace…”.

Dupa Dobrita, urmeaza Lali “clopotarul”…Aurica,nevasta-sa,rautacioasa femeie,a murit inainte sa ma las eu de batut mingea in peretele exterior al bordeiului ei (care facea parte din ultita “mea”)…asa ca, prea multe despre ea,nu pot sa zic. Era urata….asa o tin eu minte. Citeam povesti cu “baba cloanta” si vedeam in ea ..o adevarata candidata pt “postul” asta. (aaah, si mai era o femeie batrana. Avea un nume foarte amuzant…Statea mult mai la deal. Avea nume de floare…Cum naiba o chema? Si o tin minte cu gleznele insangerate….Si avea un singur dinte in fata…si ala se “hatzana”….Si dansa era buna de “baba cloanta”). Mereu ne “ocara” printre scandurile gardului…in timp ce ne jucam pe ulita…Adevarul e ca…e posibil sa-i fi facut ultimii ani din viata un calvar cu fotbalul meu…(care avea loc mai mult in bucataria ei….). Trecand peste, si ajungand la Lali…”Clopotarul” cum ii spunea noi. Lali tragea clopotele la biserica…manca multi colaci….aprindea lumanari si…si el ca si raposata lui nevasta, ne freca toata ziua la cap ca-i daramam bordeiul cu mingea….Poarta lui e de fier…si e verde…Cum intri,in stanga are o gradina cu un piersic de toata frumusetea….Multe pietre au suierat printre crengile lui…Piersicile cadeau (cu putin noroc) pe ulita noastra….Lali avea si un nuc….dar mult mai in spate, in gradina “din fund”. Cred ca mai multe nuci am mancat eu decat el….Lali de fapt, nu prea manca nuci dar de fiecare data ma ameninta cu bataia cand ma prindea sarind gardul cu poalele pline de nuci verzi. Pai…de ce? Adica…ii faceam o favoare ca i le mancam. Aveau sa se strice si era pacat. Cu capsunele lui …era alta treaba. Pe alea chiar ar fi vrut sa le manance. Nu stiu cat de multe mai apuca….Cum se cocea vreuna….eram primul care afla.Se intampla uneori sa-mi fie mila si sa-i las si lui (in fond, gandeam atunci, e gradina omului…adica, are dreptul….) doua, trei…Cand eram mic …mic…aveam impresia ca Lali asta…vrea sa ma omoare. Fugeam de el de rupeam pamantul.Si mereu aveam inima urcata-n gat…..

Intru pe ulita….e ulita mea…dar nu e asta de acum…. (va urma)

     Fatza ei se deformeaza de-a dreptul monstruos…apoi revine la normal. Se deformeaza,revine…iar.E furioasa.Imi scapa din brate si fuge…Alerg dupa ea dar e atat de intuneric…si ploua. O pierd in luminile masinilor….Ma intorc…dar unde au disparut toti? Intru…. si culoarele sunt goale…Salile la fel…Doar femeile de serviciu inca isi mai fac de cap cu mopurile…Usile incep sa se inchida si ma simt prins ca intr-un labirint “fara scapare” (ca in filmul ala cu van damme? Da…ca in ala).Alerg disperat inspre urmatoarea usa…dar si asta se inchide la timp. Ma vad din spate(“first person”)…Port niste blugi jegosi ( e ok),un hanorac albastru si tenisi albi rupti…Alerg speriat pe holurile facultatii…In spate e o femeie de serviciu grasa (dar mai agila decat zombii aia din “dawn of the dead”) cu o drujba in mana. E plina de sange si are un par foarte “eraserhead” (a lu’ david lynch) in cap. Fuge ca tampita dupa mine …si cred ca vrea sa-mi faca ceva rau…Alerg si tip incontinuu “aveam tenisii curati….aveam tenisii curati”.Dupa ceva timp, primeste ajutoare. Toate cu drujbe in mana. Ma arunc printr-un geam…Cad in gol. Simt cum ma afund intr-o apa foarte… albastra. Deschid ochii…si apa dispare. E dimineata si sunt pe o straduta foarte dragutza. E o vreme incredibil de placuta. Soarele e inca dupa blocuri. Nu inteleg cum de am ajuns aici…Unde e apa? unde sunt drujbele? Imi bag mainile in buzunare…Sunt imbracat altfel…Aceeasi blugi de cacat, dar o camasa si un sacou i-au luat locul hanoracului…Stiu ca totul va fi bine…Fac cativa pasi…si de dupa coltul din fata mea…apare o silueta. Mersul ei ciudat ( apasat si stangaci…in acelasi timp) imi este cunoscut. Se aproprie de mine si ma cuprinde de mijloc…Se uita de undeva de jos si-mi zambeste…”Idiotule!”

        (e mica,proasta si plange)                                - Tata …tata….

        (inchide usa si apoi isi scoate haina. E obosit) - ce e tata, ce s-a intamplat ?

        (isi sterge lacrimile de crocodil mic si mucos…) - Ionut….ionut m-a batut…

         ( ma striga oarecum iritat….)                           - Ionut!!!

          (raspund din camera….cuvantul meu trece pe sub usa inchisa, zboara pe hol,ocoleste masina de spalat, stricata si depozitata stupid in coltul ala…o ia spre dreapta, trece pe sub o sarma spanzurata si ajunge cu un aer confuz la tipul obosit)                                                                      - Da?!

          ( striga iar… Nu e nervos, ci mai degraba plictisit…sau cel putin, asa il tin eu minte)

                                                                                 - Ionut, vino incoace!

          (ma indrept domol spre vestibul, unde avea sa aibe loc un posibil masacru. Sunt in talpile goale si asta e un lucru de apreciat,intr-un sens “al meu”,…avand in vedere cat de persistenta era muma-mea pe atunci cu “saracie, tu iar nu ai sosete…”. Gresia e rece. Am o fata atat de nevinovata incat daca as fi fost taica-meu, lucrul asta ar fi fost de ajuns… si m-as fi scapat de un interogatoriu inutil….Dar, nu sunt…)

                                                                                 - Da…salut…ce faci?

           (isi strange mainile la piept simuland o privire incruntata….E brunet,cu parul mare…Pe atunci se prezenta zvelt si eu cel putin, vedeam in el un adevarat barbat, un adevarat model….Era eroul meu.Era cel mai amuzant, cel mai intelept si cel mai curajos barbat.. Dar pe atunci…nu cunosteam nici foarte multi. Avea 1,82 . Si noi la fel, daca am sta unul pe capul altuia…Sa luam varianta dragutza,si anume aia in care eu sunt pe capul ei si il privesc in ochi de la aceeasi inaltime. Are ochii verzi….dar acum ii are negri.Daca stau sa ma gandesc, e posibil ca totusi sa fie nervos. Pe atunci si eu ii aveam verzi. Spre disperarea mea, cu trecerea timpului, se fac din ce in ce mai albastri dar despre asta, alta data…)

                                                                                 - Mai Ionut…tu iar ai batut-o pe sora ta?

           ( indignat si cu un aer din ciclul “stai putin….ce dracu se intampla aici?”,ma uit la ea. E mica si prapradita…Slaba “vai de ea” cu niste egari in mai multe culori decat stia ea sa numere…Are picioare strambe…si pumni mici, la fel de amenintatori ca privirea unei caprioare inainte sa-si ia un glontz in “freza”. Ochi mari si albastrii… si un par mic si slutit. Era atat de dragutza…si “scumpa” cum poate m-ar completa Atom (pana si in amintirile mele trebuie sa amintesc de asta. E trist…) si mie imi venea sa-i trag o palma zdravana peste cap, vazand-o cum plange atat de….bine. Intr-un fel mi-era mila de ea…si uneori reusea sa ma faca ….sa-mi pun intrebarea “oare chiar am batut-o? Adica, eu nu stiu…nu mai stiu. Dar plange …plange pe bune”)                  - EU??? Eu nu….

           (Face un pas catre noi…si-mi vorbeste bland…mangaietor)

                                                                                  - mah boule! De cate ori ti-am zis sa nu mai dai in sora ta???Hmm?

           (mi-e frica….fac un pas in spate si ma lipesc de perete… Incerc sa par si mai grav…)

                                                                                   - dar eu nu am dat in ea…jur, crede-ma…

            ( plange in continuare si ma priveste cu ura…E amuzanta intr-un fel….dar pe moment nu radeam…)

                                                                                     -Cum “nu” mah??? Cum ”nu”? M-ai batut…Mi-ai dat cu palma in cap…si ma tragi de par…si..si…..tu ma bati mereu.

           (se intoarce spre omul din fata noastra…si ura din ochi i se schimba intr-o rugaminte…Se ineaca in lacrimi si in sughituri…Buzele ei mici…. se stramba…)                    - Ionut…ionut ma bate mereu taticu…. Imi da cu palma in cap, si mereu se ia de mine….Nu ma lasa in pace cand ma joc….si ma face proasta…mereu….si ma bate tare…

           ( ma uit la ea….imi vine sa-i dau o palma in cap…)

                                                                                       - Bah! esti o mincinoasa….Cand mah? cand dau eu in tine….

            ( tipa ….)                                                              - acuma ai dat…Nu mai pot …de durere…

            ( persista dorinta mea….legata de capul ei si palma mea)  

                                                                                          - esti….proasta. Esti proasta si mincinoasa.

             ( e…ca un copacel…Asa o vedeam…Imi venea sa o tai cu toporul…De ce-mi facea asta??? Strange pumnii si mai tare si incearca o amenintare cu ei…dar care sa para si inofensiva)

                                                                                           - mereu ma faci proasta…..Vezi tata?

             (o bat de-o omor mai incolo…)                                - Cand ma-ta te fac eu proasta???

              (se isterizeaza si sare in sus cu mainile pe corp….:) ce dragutza era….)

                                                                                              - Mah…acum…acum ….M-ai facut proasta…

              (taica-meu, probabil plictisit de acelasi spectacol care avea loc cel putin o data la saptamana, intervine….si noi il ascultam linistiti…..Ea inca se mai smiorcaie…dar se observa ca face mari eforturi sa se linisteasca…Gata….s-a terminat. Acum urmeaza sentinta….)                                     - Mah…mah copii…De ce vreti voi sa ma suparati?Hmm? Ionut, de cate ori ti-am spus sa n-o mai bati pe sora ta?Hmm? De cate ori? Si tu…pun pariu ca esti tare nevinovata. Tu mereu nu faci nimic…..  Ionut vine si te bate asa…din senin…NU? Tu te joci….si nataraul asta vine si ….iti trage una…   Oooof….Mah, de ce nu va iubiti voi? Sunteti frati….Ionut….daca mai aud vreodata….BAH! daca mai aud vreodata….ca ai dat in sora ta…nu cred ca vrei sa stii ce patesti. Si tu..cu fata asta nevinovata….sa stii ca nu ma impresionezi….Daca aflu ca de fapt tu esti de vina….il las pe asta sa te bata cat vrea…Gata! S-a inteles….Acum …cred ca stiti deja pedeapsa… Pupati-va!

              ( asta era cea mai ingrozitare pedeapsa…..Cand eram si mai mici….plangeam si ne pupam. Altfel, nu scapam….Acum ne apropiem unul de altul….si ne pupam pe obraz. Amandoi suntem scarbiti de ce-a trebuit sa facem. Omu’ inalt… ne spune un ultim “doar voi doi contati….unul pt celalalt. Intr-o buna zi, o sa intelegeti…” pe care-l tratam cu o oarecare indiferenta si ne trimita in camera. A scapat de noi…Se duce in bucatarie sa manance…)

              ( ne indreptam amandoi spre camera….Trecem pe sub sarma, pe langa masina de spalat…si intram. Suntem amandoi in picioarele goale….Imi scot din caiet “jucariile” (monstrii desenati si decupati….) si le imprastii pe covor…Ea se pune pe pat si-si scoate papusile din cutie…E oarecum ..multumita dar stia ca se putea si mai bine: “Ti-am zis sa nu te pui cu mine….prostule!”)

                Anii au trecut… Ea nu mai are picioarele strambe…(de fapt, le are indeajuns de atractive incat mai toti dobitocii din facultatea ei ar vrea se “le cunoasca mai bine”…exprimandu-si dorinta foarte expresiv…) si nici eu nu-mi mai scot “monstrii” din caiet…(ajuns acum la inaltimea pe care o avea taica-meu cand faceam asta). Inca ne mai certam de fata cu taica-meu…Ea nu mai plange, eu nu mai sunt speriat iar taica-meu( mai putin zvelt si brunet) e mai degraba amuzat decat incruntat. Nu mai suntem in picioarele goale, nu mai suntem pe hol…Nu ne mai pupam la sfarsit…